ahhh ... si din nou muzica in asteptarea miracolului

Consigliere

Daca o ajuns consilierii Prim Ministrului si apoi insusi Prim ministru sa reactioneze la niste postari in blogosfera, apu 'накрылось все медной ....' in viitorul politic, si mai ales cel economic, al plaiului mioritic.

Nu ca ce se scrie in bloduri nu are sens (99% nu are sens si sunt cam aberatii), dar insusi faptul ca conducerea are timp sa citeasca bloguri, si apoi inca sa reactioneze in lant la niste kopkilarisme, imi pare mai mult decat neserios. Este SOCANT, vorba altui consilier.

Eu speram ca ei se ocupate de salvarea tarii la o scara mai inalta, dar ei tot se balbie prin papusoaie. Ahhh ....

Apple Corps

astea de la Apple fac o zarva de nu se mai poate - au pus Beatles pe iTunes. Iaca na, big deal.
Ahh, da eu credeam ca o sa spuna azi ca dau drumul la iPad-ul nou, care sa aiba tot ce ii lipseste primului. Intre timp aproape m-am decis: iPad o sa fie readerul meu. Nu-i vorba, ii cam scump pentru doar un e-reader, dar asta este. Restul propun ori mai mici, ori mai putin performante, din pacate desigur.

Dar in Moldova degraba alegeri. Asta este cam tot ce o sa spun despre ele. Genialii de politicieni si ambasadori au bagat sectii de votare prin asa borti ca Portland si Seatle (in the middle of nowhere) si nimic in aproprierea lui Chicago. Stupid at least.

copyright-uri, torrentzuri şi Kotovskii

multă zarvă şi panică a creat recent Legea Cu Privire la Dreptul de Autor. Nu ma apuc eu acum să tălmăcesc legea respectivă, şi pe cât de legal ar fi închiderea googlia-şmuglia în MD, cel puţin din motivul că nu sunt jurist.

... dar câteva gânduri generale despre copyright o să-mi permit.

Buna parte a celor care fac zarvă habar nu au ce înseamna a crea ceva nou, a fi posesorul © în faţa numelui său, sau ce poţi simţi când eşti furat-plagiat de către "™societatea democratică MD". Ei habar nu ai ce înseamna a fi protejat de această lege, şi după argumentele super logice care le aduc, sărmanii nu au nici o şansă să ajungă în poziţia ©NumeleLor.

Defapt, nu legea, dar una din aplicările ei la renumitul TorrentsMD a creat tremurici în rândurile internetiştilor moldoveni. Şi dacă să fim cinstiţi (aşa cu mîna pe inima sau alt organ la dorinţă), li se rupe intenritişitlorMD de drepturile de autor, şi dacă nu se închidea site-ul, erau să stea holbaţi în continuare după trackuri de filme si mp3-uri. Sunt ofensaţi că nu mai pot profita de internet şi libertatea lui, care in esenţa se reduce la copiera filmelor şi muzicii. Generaţia Facebook-Odnoklassniki (vorba lui Larry) consideră că pot face argumente pe loc gol, şi trebuie luaţi în serios, că nu de alta imediat scriu în blog despre cum au fost trimişi după colţ. Unele argumente:
(a) torrents este folositor şi bun nu doar la copiat filme şi muzică. El mă ajută la ...
O da. Este bun şi folositor doar la una - copierea ilegala a resurselor digitale protejate de către drepturile de autor. Aşa, în 99.999999 la sută. Să fim serioşi, de câte ori aţi copiat ceva LEGAL de pe torrents? La urma urmei, dacă ceva este în public domain, apoi nu este nevoie de torrents. Mergi şi-l tragi de pe site-ul oficial. Traficul extern costa bani? well, aşa-i viaţa asta.
(b) ... că dacă continuăm tot aşa apu şi goggle.md (omfg) se va închide.
Nope. Nimeni încă nu a închis google in MD. Doar în China! şi ală nu până la capăt. Iacă dacă se închidea google.com era altă poveste. În genere, gânduri extremiste sunt periculos.
(c) este o reţea de caritate.
What? Are you f. serios? De a împărţi ceva furat se numeşte caritate? În aşa caz, eu propun de organizat un monument, tot pe cal, întitulat "Nepotul lui Kotovskii, torrents forever!"
(d) vrem libertate! vrem democraţie! nu vrem control!
Compatrioţi, nu încurcaţi democraţia cu anarhia.

Şi alte argumente sofisticate. Dacă cumva ai încă vre-o unul două, lasă-l în comentarii. Promit să-ţi răspund.

Referitor la doamna vice-ministru.
În principiu este straşnic să dai voie unor kopkii prosti să facă jurnalism. Ei nu doar vor trânti titluri ŞOCANT:, sau vor lua poze, articole, şi alte informaţii din marele internet cu gândul "da pofig de drepturi de autor, şi sântem-n-america", ei o să fie inculţi la culme şi absolut dezinformaţi, dar cu microfonul în mână la pus întrebări. Băi kopkii, când voi încă citeaţi cărţi urmărind rândul cu degetul, cineva crea internetul in MD. Da, anume crea, dar nu se juca dea democraţia! A pus primul portal, primul search, primul free-hosting, primul free-mail service, prima reţea de banere, etc. Internetul MD era junglă! Aşa că până a face acuzări, mai bine documentează-te. Şi da, primul disc licenţiat de MSWindows l-am văzut la cantora unde doamna vice ministru era pe atunci şefă (nu, nu am lucrat împreună).


În concluzie.
Înţeleg că va-ţi deprins cu torrents, şi că era comod, şi gratis. Dar nu vă prostiţi cerând prin ţipete şi zarvă ceva care în esenţă este ilegal. Încercaţi să vă gândiţi cum va-ţi simţi dacă aţi munci şi cineva la sfârşit de lună îţi ia banii şi-i pune în buzunar. Ca posesor de © în faţa numelui meu (de mai multe ori), şi din păcate trecut prin pierderi financiare din cauza nerespectării drepturilor de autor, pot să spun una - este tare, tare dureros când vezi că eşti furat. Mi-o fost spartă maşina(le) de câteva ori (în MD şi în SUA), furat portmoneul (în MD, cu cash considerabil în el), am pierdut toata informaţia de pe hard (buna parte nebackupuit), dar toate sunt fleacuri comparativ cum am fost tras de "™societatea liberă şi democratică MD".

UPD: niste ganduri normale la cap despre tema in cauza
in blog la vv
Larry, of course

alegeri

Şi din nou alegeri, şi di nou plictiseală din partea politicienilor moldoveni impotenţi. Chiar şi aia care mulţi zeci de ani au făcut propagandă, tot nu ştiu cum să facă o companie electorală ca lumea. Nici măcar distracţie la urma urmei nu exista.

Altă treabă la americani. Cum se porneşte omul spre a candida, imediat afli o sumedenie de lucruri interesante. Uneori te uiţi la pauzele de publicitate la TV cu mai mult interes decât la Outsoursed sau Jon Stewart. Ştie lumea să candideze.

Spre exemplu, să luăm candidaţii pentru Senatul SUA din IL: democratul Alexi Giannoulias şi republicanul Mirk Kirk. Baieţii clar nu au ce ascunde.

Kirk despre cum Giannoulias a fost mare bankir


sau cum Alexi nu a plătit taxele


sau invers: cum Kirk a fost război


sau cum Mark ii drugan cu Bush



Putem să ne uităm şi la căteva publicităţi a candidaţilor la postul de guvernator

poftim: cum lumea are Porsche si condo in Florida


sau cum Brady nu a platit taxe si cât este salariul


si tot asa mai departe.

De ce politicienii moldoveni nu arată casele, afacerile, taxele, prostiile din trecut a concurenţilor? De ce doar promisiuni in publicităţile de doi bani: gen care-i mai gasterbaiter decât care, sau care-i mai gospodar, sau care-i mai albastru, sau mai verde? Ahhh, blin, nici măcar show ca lumea nu pot face.

book: The Big Short

The Big Short: Inside the Doomsday Machine, de M.Lewis.

La general, coeficientul de "interesant" este, IMHO, cam 0.3 comparativ cu Liar's Poker (acelaşi autor). Este o lectură uşoară, cam plictisitoare, dar merită de răsfoit.

Pros: redă mai mult sau mai puţin real evenimentele de pe timpul crizei, şi esenţa ei. Cel puţin nu spune ca totul s-a întâmplat din cauza unei formule, comparativ cu alţi deştepţi.

Cons: Explică cam vre-o douăzeci de ori ce înseamnă CDS, CDO, tranche, si tot nu ca lumea. Despre 100% correlation şi alte poveşti mai recente de pe Wall Street sa-i spună celor de la MBA. Greşeală clasică: povesteşte despre ce s-a întâmplat, postfactum, dar le prezintă anti. Da, normal ca dacă merg la casino şi văd ca a căzut 13 pe masa de ruletă, aşi spune că da, exact pe 13 aşi fi mizat acum câteva momente. Problema e să spui până la eveniment, şi nu după. Mai simplu, cum spun moldovenii "după război mulţi eroi". Însuşi idea generală a cărţii "erai trei persoane care au ştiut" îmi pare o aberaţie totală. Garantez, că dacă merg intr-o sală de 10000 persoane, şi propun un joc de a împărţi nişte $-şi mai mult sau mai puţin cinstit, fără mari specificaţii a regulilor sau altor detalii a jocului, se vor găsi persoane care chiar vor 'ghici' strategia jocului şi vor câştiga, mai ales dacă merg cu întrebatul după ce are loc jocul! So What?

In rest: dacă sunt doritori de a citi cartea, noi o posedăm in formă EE (Electornica+English). Un email si ai link-ul.

Wall Street II

Doi nu-i unu, dar ii OK-.

O fraza buna: `If you do not stop lying about me, I will start telling truth about you'

US Open final

Privesc acum finala la barbati: Rafa vs Djokovic.
Totusi mare 'taran' ii Djokovic ista, de la cum se imbraca (ciuhan cu tricou pictat cu tigri si frezat la de mos vasile cu 'masinka de mana') pana cum se poarta. Pe de alta parte rafa ii super stilizat si rafinat, cat la imbracaminte atat si la joc. Sper sa nu fie reptarea jocului cu Roger. Stay tuned.







UPD: Yep, Rafa did it! Interesant ca in timpul meciului comentatorul a mentionat pe cat de "kitit" este Nadal, si ca precum isi alege incaltamintea in dependenta de ora zilei (seara - fluoriscenta verde). La fel a ras de tricolul lui Djokovic :) "eu nu asi fi imbracat asa tricou, dar daca tats-o io spus s-o faca ... apu nu are ce face ... "

original? ei da ...

ma gândesc eu, ce-s cu astea de la guglia? Azi pe toate canalele de noutăţi cu pafos de 3km se anunţă marea invenţie de la genialii gugliaişti - "google instant". No keeding guys! Poate le trasnmite cineva ca de o tona de timp exista deja asa ceva FastGoogle.Ru. Nu exclud că nici astea nu au fost primii. Pe de alta parte este greu de inventat ceva super original. Nu-i vorba la mulţi copipasteri le place să creadă că sunt geniali şi unici mai ales când este vorba de a fi pe net. Nu da nu chiar google.

Încă şase scremături de originalitate de la foştii făisbukişti

96th

copyright © AlphaMaster

Eu zic că merită de chinuit in "zagnivaiushii kapitalism" când ştii că ai posibilitatea de a lua un cocktail la etajul 96.

tennis

până a ajunge în state tenisul de câmp îmi era doar in vis de pe ecranele tv. Era scump. Aşi spune extrem de scump să închiriezi un teren. În mare măsură era sportul "majorilor" (aka kopkii de bani gata). Jucam baschet miercuri seara, având acces gratis la o sală de sport, ei şi înălţimea de 186. Am ajuns în state. A durat mult timp până am crezut în ce vedeam. Terene de tenis şi câmpuri de baschet practic în fiecare cartier. Gratis, pentru toţi, construite şi întreţinute de pe taxele locale. Repet, gratis, cu iluminare până la 10 seara, cu plase, cu acoperire cuvenită, nu beton. Eram ocupat, dar oricum găseam timp să merg să arunc mingea la coş. Mergeam cu nişte amici români să mai jucăm şi sâmbăta, dar era plictisitor, pierdeam de la localnicii coloraţi ca nişte copii. La primul Crăciun am primit cadou o rachetă de tenis, apoi am luat o clasă. Am înţeles că este cu mult mai greu să joci decât pare. Ca şi cu alte sporturi care le mai practic, am început să privesc unele meciuri de tenis cu mai multă admirare. Apropo, studenţii de pe la universităţile americane, ca şi in MD, sunt obligaţi să ia câteva clase de educaţia fizică. Doar că ele sunt specializate (tennis 101, swiming 101 etc) şi nu de uz general şi absolut plictisitoare ca în MD. Deja în Chicago am descoperit că iarna city face şi patenuare, iarăşi gratis, iarăşi la colţul casei. Credeam că copilăria de pe malul lacului s-a terminat odată cu plecarea la facultate şi cu împărţirea patinelor la veri. Dar nu, mi-am cumpărat patine şi crosă, am jucat hockey ca pe timpurile când aveam 10 ani. Terenele sunt pline seara, în mare măsură cu tineret. După câteva săptămâni în Moldova, pare ciudat că lumea (read tineretul) joaca seara baschet, voley, tenis, fotbal (da, socer if you want) şi nu stau cu pipa în bod la o terasă mai şmecheră pe banii trimişi de părinţi din italia.

Ah da, eu doar vroiam să spun că mă uit cu plăcere la meciurile jucate de Federer. He is the best, indiferent de ratingul actual! Ce face el este peste capacităţile umane, I would say.

iEmpire

Eu stau pe gânduri dacă sa-mi iau sau ba un iPad de la job. După câte spuneam anterior, este practic doar un reader, bunicel şi nu-i comp. Defapt Steve nici nu l-a numit tablet, doar labereii după iFignele cred ca este un tablet. Oricum, nu-i pe asta...

Eu urăsc AAPL tot mai mult şi mai mult. Marazmul de a nu utiliza un alt provider gsm decât alâ oficial mă depăşeşte. Vară, din greşala am făcut update la OS cu o zi de a ajunge în MD. Nu aveam chef şi timp să caut specialiştii moldoveni ca "sa-l dreaga". Până a apărut jailbreakul deja era târziu. Printre altele, tipul de la JailBreakMe îi tare maladetz. Doar un singur slide pe ecran şi bingo, iFigneau ii ruptă. Încă un pas (două apăsări de butoane) şi baga orice SIM card. Ca să fie clar, eu sunt cu toate mâinile şi piciorelele pentru respectarea dreptului de autor, copyright etc dar cu Apple chiar nu înţeleg care-i faza, şi de care puii mei copyright vorbesc când îmi interzic să-l utilizez câteva zile in MD fără a rupe contractul cu f.. ATT (între timp plătind din plin contul att).

Şi asta nu-i tot, steve depăşeşte chiar toate măsurile. Cică dacă văd ca i-am făcut nu ştiu ce (jailbraek şi unlocking inclusiv), apu gata, îl blochează ăia de la AAPL dacă vor. WTF să-mi explice cineva, va rog desigur.

Deamu nu ştiu cum să-mi conving morala, că să-mi ridic ipadul.

The Alchemists ...

Postare asta sta la mine în cap de mai bine de juma de an, doar că nu aveam timp s-o pun pe hârtie-ecran. La provocarea lui Larry spun câteva cuvinte despre o carte şi un film.

Cartea The Quants: How a New Breed of Math Whizzes Conquered Wall Street and Nearly Destroyed It. Dacă vreţi să vă faceţi o impresie absolut greşită despre ce este şi ce înseamnă a fi quant, apoi citiţi-o. Pe lângă faptul că conţine o sumedenie de inexactităţi (date greşite, nume inexacte), oricum cea mai mare gafă este confundarea noţiunii de Quant. Clar ca autorul habar nu are ce se întâmplă în lumea reală. Autorul este ferm convins că tot ce fac quantii este căutarea arbitrajului şi a algoritmului perfect de a târgui pe piaţa financiară în mod automatizat fără pierderi. Greşit! Sortul de quanti despre care vorbeşte tipul este minor, sai mai bine spus căutarea arbitrajului este partea minoră din tot ce face un adevărat quant. Eu aşi spune ca "hunting for arbitrage" este mai mult un hobby. Buna parte a timpului un quant face modelare, care implică determinarea preţului şi hedgengului, masurarea riskului etc. Da, tot mai populare devin algo-stat trading-ul, si high frequency trading (HFT) dar oricum, până a echivala asta cu "to be a quant" este mult. Defapt, era şi de aşteptat după ce am aflat despre cine este vorba in carte, şi de către cine este inspirată istoria. Aceleaşi personaje super cunoscute, arogante, şi pline de pafos, care demult au devenit pur şi simplu plictisitori. Nu dau nume, şi nici nu comentez prea mult pe sama lor, doar una: tipii respectivi de o buna bucată de timp tot ce fac este pr agresiv. Deţin o scoală de quanti, la care culmea(!) învaţă lumea aceleaşi metode şi modele vechi pe care le critică in interviuri, bloguri şi cărţi, doar că costă de câteva ori mai mult decât la top schools.

Filmul - cam aceaşi situaţie ca şi cartea. Chestii de genul "preţ neliniar" şi alt BS noi am auzit mult. Iarăşi pentru publicul larg poate şi sună cool şi inovativ, pentru speţ lucrurile sunt evidente. Eu ştiu una, dacă eşti aşa de dur, apoi adă şi soluţii la problemele respective. Repet, toată lumea normală la cap ştie de toate aceste artifacte. Ce nu se ştie sunt soluţiile.

În final, citiţi, priviţi, dar nu luaţi aproape de suflet. Pe departe nu quanţii au fost âia care au creat criza financiara. Repet, toată criza a fost un lanţ lung, lung de evenimente, pornind de la legislaţia despre mortgages, până la de-regularizarea peţii hârtiilor de valori din sectorul credit risk (cds, cdo, lcdo etc). Quantii erau doar o piesă mărunta in toată afacerea.

ps1: ciudat ca unul dintre personaje este omul care a scris My Life as A Quant
ps2: Ţinem seamă, nici unul dintre persoanele pomenite mai sus nu afost prezent la Evenimentul la care se întâlnesc "real quanti", inclusivi "head of quant group" de la bancile majore.

walk, fashion and bikes

Toronto, June 2010
© AlphaQuantum

deatata ca ...

nu am timp sa scriu multe, dar una scurta s-o bagam.
Sunt într-o deplasare (cu poze şi detalii când revint acasă). La masa eram - doi din sua (ambii emigranţi), un american şi o italiancă la moment cu reşedinţa în Franţa. Discuţia a ţinut cam aşa:
...
[ea] - ya, i would like to return back to italy
[noi] - why? Why would you go back?
[ea, foarte serios si onest] - in france, you know ... they are working too much, like crazy!
[noi] - :DDDDDDDD what? :DDDDDDDDD [si tot asa vre-o 5 minute] :DDDDDDDD