Întrebări şi răspunsuri:
Dacă aveţi întrebări sau doriţi să propuneţi o temă spre discuţie lăsaţi un comentariu în această temă/post.
24 sept. 2009
23 sept. 2009
Foreword
pana se scrie urmatorul articol, care din criza de limita sta la juma de cale mai bine de o saptamana, dau un link drept foreword. In mode deosebit citim comentariile, au un farmec, nu gluma.
4 sept. 2009
27 aug. 2009
EVM-composite down
Preluat de pe Unimedia EVM-COMPOSITE: Căderi spectaculoase în evoluția indicelui bursier. Vedeţi care sunt motivele. Pun numai titlul. Asi putea spune probabil multe, si marunte, dar pe scurt ... pur si simplu mor cand vad asa noutati; orice noutati despre bursa din Moldova. Guys, just give me a f break!
ps: cand se va invata Unimedia sa puna poze legate de noutati? Mai banal decat sa trantesti o poza cu NYSE nu poate fi.
ps: cand se va invata Unimedia sa puna poze legate de noutati? Mai banal decat sa trantesti o poza cu NYSE nu poate fi.
6 iul. 2009
Made in China
Am avut o vizită de vre-o 10 zile in China, juma din ele cu treabă cam la 100 km de Beijing, şi restul tot cu treaba dar mai personale prin Beijing şi împrejurimi. Printre distracţii am avut pachetul standard: Zidul, Piaţa Tian'anmen, Oraşul Interzis, Stadionul Olimpic şi câteva locuri istorice mai mărunte, despre care au fost scrise multe, aşa ca nu mă repet. În mod succint o să redau câteva momente-observaţii, mai mult sau mai puţin economico-financiare, care mi-au atras atenţia.
Limba
De facto engleza vorbesc foarte puţini, dacă punem la o parte aeroportul. În afara capitalei fără traducător nu poţi să te descurci. Pe de altă parte organizatorii evenimentului vorbeau engleza cu mult peste aşteptările mele. Unicul loc unde toţi vorbeau o engleză bine pusă la punct a fost hotelul din Beijing. În restaurantele de pe strada centrala câţiva chelneri mai rupeau ceva engleză, pană luau comanda, apoi descurcate cum poţi, inclusiv cu nota de plată care efectiv era greşită de fiecare dată (cauza fiind evidentă). Mai există o grupa de vorbitori de engleză, care sunt “lucrătorii” străzii. De regulă undeva pe vre-o stradă centrală, se aproprie şi pornesc vorba standard “Hi, where are you from, how do you like China, what did you visit here ….” ca până la urma sa-ti propună ceva să cumperi (din galeria de arta de peste drum, o excursie mai diferită, o cină de la restaurantul de după colţ, etc). Frustrările limbii le-am savurat in acelea câteva ore dimineaţa şi seara când eram fără traducător. La sigur ne descurcam în Beijing şi fără traducător, doar că pierdeam cu mult mai mult timp şi eventual bani. Apropo, la acest capitol Moldova este la mulţi zeci de ani în spate. După cum ştim cu toţii, chiar dacă şi vorbeşti 3 limbi, in Moldova oricum îţi trage ţeapa la nota de plată, fie direct sau indirect (de exemplu cu preţ la o sticla de apa de 5 ori mai mare ca la o cafea). De limba nici nu mai spun, cu toate că avem probabil unii dintre ce-i mai şcoliţi chelneri (mă refer la diplome nu şi la cunoştinţe).
Traficul şi drumurile
Majoritatea chinezilor localnici sunt mândri că sunt mulţi, şi deseori auzi întrebarea “Nu cum, aşa că multă lume ii pe strada? Aşa ca-i trafic?”. Aaaaaaa, dacă cinstit, eu nu mi-am făcut aşa impresii. Da lume pe stradă, dar aparent în locurile aglomerate nu era mai dens decât, să zicem, in Manhattan, sau Downtown Chicago sau San Francisco. Aşa, prin centrul capitalei cam ceva similar cu Chişinău. Trafic de maşini? Clar una, ei nu ştiu ce-i trafic real, trafic în care toate cinci benzi de autostradă devin efectiv o parcare mare pentru câteva ore, de exemplu cum se întâmplă in Los Angeles sau NYC. Cert una, mişcarea browniană care ei o numesc trafic este creată de lipsa de cultură şi deprinderi de a merge cu maşina şi de a respecta regulile de circulaţie. Dacă credeţi că in Chişinău sau Bucureşti se merge prost, apoi in China se merge cu mult mai prost. Senzaţia generală că semafoarele există pentru extratereştri – pietonii traversează pe diagonală, bicicliştii (care-s mulţi!) merg printre maşini şi contra sens, marcarea drumurilor a fost făcută pentru a trece comisia olimpică, se parchează oriunde, important, ca şi în Moldova, să deţii vre-un cartonaş mai şmecher şi mai roşu.
Drumurile, în buna parte, sunt bune, chiar excelente. Toate deplasările le-am făcut cu autocarul. Autostrăzile îmi creau senzaţia că mă aflu undeva prin Nebrasca sau Iowa, doar că erau cu plată şi costau, apropo, mai scump decât in SUA. Calitatea drumurilor mai degrabă este un spillover efect de la jocurile olimpice, cu toate că continuau să construiască magistrale auto moderne şi in fundul ţării.
The economy is blooming ...
Desigur se vede cu ochiul liber că au exces de bani şi că economia merge(a?) in sus. Construcţii şi renovări de clădiri la fiecare pas. Forţă de munca ieftină, enorm de multe lucruri se fac manual cu eficienţă lângă zero. Oraşul se mătură cu măna, la parcare tichetele se dau de gardian, în interiorul parcării încă vre-o câţiva angajaţi îţi arată unde să parchezi, la ieşire o alta persoană strânge banii. Lux de care nu prea am văzut in state, de exemplu. La şantierele de construcţii muncitorii stau câte zece pe un metru pătrat. Fiecare local public este păzit de santinelă, la fiecare ogradă (complex de câteva clădiri) stă pază 24 de ore. Cât va dura aceasta probabil că nimeni nu ştie. În cel mai bun caz piaţa îşi va face treaba, şi neeficienţa va dispărea, dar probabil mai greu într-o ţară cu regim semi-dictatorial şi economie semi-centralizată. Apropo, pe unicul post de TV în care se vorbea Engelza, pe lângă bullshit-ul despre marele realizări ale partidului, în mod insistent se transmitea mesajul “pentru a salva economia tării noastre, care a fost bazată pe exporturi, este necesar să consumăm la moment cât mai multe bunuri, deoarece exportul scade drastic”. Pe bune, aveam senzaţia că nici nu am ieşit din state “we have to consume more and boost up the economy”. În paralel Bloomberg si CNN explicau academic aceste lucruri banale, băgând cifre angro.
În general nu-i ieftin, pornind de la mâncare şi terminând cu taxa de intrare la muzee. Divergenţa de paturi sociale este enormă. Clasă medie practic nu există. Toată propaganda comunistă şi tot BS-ul respectiv demult este dat uitării. Este o ţară cu regim dictatorial şi cu înclinaţii capitaliste.
The economy is blooming, BUT ...
După câteva zile de uh şi ah pe cât de multe construcţii moderne există şi cum totul înfloreşte începi să observi şi cealaltă parte a monedei, graţie faptului că nu tot timpul am fost ghidat. Chiar în spatele străzilor centrale mai există încă multe, multe hutonguri – străzi mici, înguste, aglomerate cu bojdeuci organizate în grupuri, în care trăiesc sute de locatori (zeci pe metru pătrat, efectiv). O mizerie totală, fără nici o normă sanitară. Ar fi vorba că nu le-au demolat pentru a păstra spiritul clasic al anilor 50. Cel puţin asta este varianta oficială, spusă turiştilor. Realitate este că astfel de hutonguri încă predomină Beijingul. Am avut ocazia să ajung departe de centru (inelul 5 şi 6), şi peisajul era similar: strada centrală frumuşel amenajată, vopsită, drumuri desenate, dar un bloc in vale te scufundai in secolul XVII. Credeam ca SUA este ţara contrastelor, unde mii de vagabonzi pot sta liniştit întinşi la 10 metri de case cu valoare de milioane de dolari, dar nu, contrastele Chinei mi-au depăşit imaginaţia. Cu alte cuvinte, mai au încă multe de demolat.
Mâncarea ... ah mâncarea chinezească
Da, admit, in SUA mergeam în China Town în mod special, ca să-mi potolesc pofta de mâncare chinezească sau să gust ceva mai exotic. Desigur în China problema aceasta dispare, mai exact ea apare şi devine permanentă. De trei ori pe zi acelaşi tip de mâncare a fost prea mult. Cum spunea un coleg “returning back home (in SUA), it will be strange to have in the morning a bowl of cereals”. Important să nu-ti pui prea multe întrebări: ce mănânc? cum a fost pregătit? Criza apare când din întâmplare tragi cu coada ochiului la bucătărie, sau in spatele restaurantului în afara programului de lucru.
Totul este Made in China
La direct, şi la figurat. Impresia că totul este făcut foarte superficial. De la trotuarul pus acum câteva luni, care deja este dezbătut, până la muzeele care pretind să reflecte cultura antică chinezească. Ar fi avut ei cultura, acum N secole, dar la moment nu mai prinzi faza unde-i nou si unde-i vechi. Se construieşte totul peste noapte, şi imediat se da de vechi. În cel mai bun caz undeva mărunt va fi scris ca sunt reproduceri. Ei, dar cum ei nu prea păstrători, şi grijulii, peste 10-20 ani şi astea construite azi vor arata suficient de antic şi atunci şi inscripţia măruntă va fi aruncată.
A fost o distracţie plăcută. Cel puţin o dată merită de ajuns pe acolo.
Limba
De facto engleza vorbesc foarte puţini, dacă punem la o parte aeroportul. În afara capitalei fără traducător nu poţi să te descurci. Pe de altă parte organizatorii evenimentului vorbeau engleza cu mult peste aşteptările mele. Unicul loc unde toţi vorbeau o engleză bine pusă la punct a fost hotelul din Beijing. În restaurantele de pe strada centrala câţiva chelneri mai rupeau ceva engleză, pană luau comanda, apoi descurcate cum poţi, inclusiv cu nota de plată care efectiv era greşită de fiecare dată (cauza fiind evidentă). Mai există o grupa de vorbitori de engleză, care sunt “lucrătorii” străzii. De regulă undeva pe vre-o stradă centrală, se aproprie şi pornesc vorba standard “Hi, where are you from, how do you like China, what did you visit here ….” ca până la urma sa-ti propună ceva să cumperi (din galeria de arta de peste drum, o excursie mai diferită, o cină de la restaurantul de după colţ, etc). Frustrările limbii le-am savurat in acelea câteva ore dimineaţa şi seara când eram fără traducător. La sigur ne descurcam în Beijing şi fără traducător, doar că pierdeam cu mult mai mult timp şi eventual bani. Apropo, la acest capitol Moldova este la mulţi zeci de ani în spate. După cum ştim cu toţii, chiar dacă şi vorbeşti 3 limbi, in Moldova oricum îţi trage ţeapa la nota de plată, fie direct sau indirect (de exemplu cu preţ la o sticla de apa de 5 ori mai mare ca la o cafea). De limba nici nu mai spun, cu toate că avem probabil unii dintre ce-i mai şcoliţi chelneri (mă refer la diplome nu şi la cunoştinţe). Traficul şi drumurile
Majoritatea chinezilor localnici sunt mândri că sunt mulţi, şi deseori auzi întrebarea “Nu cum, aşa că multă lume ii pe strada? Aşa ca-i trafic?”. Aaaaaaa, dacă cinstit, eu nu mi-am făcut aşa impresii. Da lume pe stradă, dar aparent în locurile aglomerate nu era mai dens decât, să zicem, in Manhattan, sau Downtown Chicago sau San Francisco. Aşa, prin centrul capitalei cam ceva similar cu Chişinău. Trafic de maşini? Clar una, ei nu ştiu ce-i trafic real, trafic în care toate cinci benzi de autostradă devin efectiv o parcare mare pentru câteva ore, de exemplu cum se întâmplă in Los Angeles sau NYC. Cert una, mişcarea browniană care ei o numesc trafic este creată de lipsa de cultură şi deprinderi de a merge cu maşina şi de a respecta regulile de circulaţie. Dacă credeţi că in Chişinău sau Bucureşti se merge prost, apoi in China se merge cu mult mai prost. Senzaţia generală că semafoarele există pentru extratereştri – pietonii traversează pe diagonală, bicicliştii (care-s mulţi!) merg printre maşini şi contra sens, marcarea drumurilor a fost făcută pentru a trece comisia olimpică, se parchează oriunde, important, ca şi în Moldova, să deţii vre-un cartonaş mai şmecher şi mai roşu. Drumurile, în buna parte, sunt bune, chiar excelente. Toate deplasările le-am făcut cu autocarul. Autostrăzile îmi creau senzaţia că mă aflu undeva prin Nebrasca sau Iowa, doar că erau cu plată şi costau, apropo, mai scump decât in SUA. Calitatea drumurilor mai degrabă este un spillover efect de la jocurile olimpice, cu toate că continuau să construiască magistrale auto moderne şi in fundul ţării.
The economy is blooming ...
Desigur se vede cu ochiul liber că au exces de bani şi că economia merge(a?) in sus. Construcţii şi renovări de clădiri la fiecare pas. Forţă de munca ieftină, enorm de multe lucruri se fac manual cu eficienţă lângă zero. Oraşul se mătură cu măna, la parcare tichetele se dau de gardian, în interiorul parcării încă vre-o câţiva angajaţi îţi arată unde să parchezi, la ieşire o alta persoană strânge banii. Lux de care nu prea am văzut in state, de exemplu. La şantierele de construcţii muncitorii stau câte zece pe un metru pătrat. Fiecare local public este păzit de santinelă, la fiecare ogradă (complex de câteva clădiri) stă pază 24 de ore. Cât va dura aceasta probabil că nimeni nu ştie. În cel mai bun caz piaţa îşi va face treaba, şi neeficienţa va dispărea, dar probabil mai greu într-o ţară cu regim semi-dictatorial şi economie semi-centralizată. Apropo, pe unicul post de TV în care se vorbea Engelza, pe lângă bullshit-ul despre marele realizări ale partidului, în mod insistent se transmitea mesajul “pentru a salva economia tării noastre, care a fost bazată pe exporturi, este necesar să consumăm la moment cât mai multe bunuri, deoarece exportul scade drastic”. Pe bune, aveam senzaţia că nici nu am ieşit din state “we have to consume more and boost up the economy”. În paralel Bloomberg si CNN explicau academic aceste lucruri banale, băgând cifre angro. În general nu-i ieftin, pornind de la mâncare şi terminând cu taxa de intrare la muzee. Divergenţa de paturi sociale este enormă. Clasă medie practic nu există. Toată propaganda comunistă şi tot BS-ul respectiv demult este dat uitării. Este o ţară cu regim dictatorial şi cu înclinaţii capitaliste.
The economy is blooming, BUT ...
După câteva zile de uh şi ah pe cât de multe construcţii moderne există şi cum totul înfloreşte începi să observi şi cealaltă parte a monedei, graţie faptului că nu tot timpul am fost ghidat. Chiar în spatele străzilor centrale mai există încă multe, multe hutonguri – străzi mici, înguste, aglomerate cu bojdeuci organizate în grupuri, în care trăiesc sute de locatori (zeci pe metru pătrat, efectiv). O mizerie totală, fără nici o normă sanitară. Ar fi vorba că nu le-au demolat pentru a păstra spiritul clasic al anilor 50. Cel puţin asta este varianta oficială, spusă turiştilor. Realitate este că astfel de hutonguri încă predomină Beijingul. Am avut ocazia să ajung departe de centru (inelul 5 şi 6), şi peisajul era similar: strada centrală frumuşel amenajată, vopsită, drumuri desenate, dar un bloc in vale te scufundai in secolul XVII. Credeam ca SUA este ţara contrastelor, unde mii de vagabonzi pot sta liniştit întinşi la 10 metri de case cu valoare de milioane de dolari, dar nu, contrastele Chinei mi-au depăşit imaginaţia. Cu alte cuvinte, mai au încă multe de demolat. Mâncarea ... ah mâncarea chinezească
Da, admit, in SUA mergeam în China Town în mod special, ca să-mi potolesc pofta de mâncare chinezească sau să gust ceva mai exotic. Desigur în China problema aceasta dispare, mai exact ea apare şi devine permanentă. De trei ori pe zi acelaşi tip de mâncare a fost prea mult. Cum spunea un coleg “returning back home (in SUA), it will be strange to have in the morning a bowl of cereals”. Important să nu-ti pui prea multe întrebări: ce mănânc? cum a fost pregătit? Criza apare când din întâmplare tragi cu coada ochiului la bucătărie, sau in spatele restaurantului în afara programului de lucru. Totul este Made in China
La direct, şi la figurat. Impresia că totul este făcut foarte superficial. De la trotuarul pus acum câteva luni, care deja este dezbătut, până la muzeele care pretind să reflecte cultura antică chinezească. Ar fi avut ei cultura, acum N secole, dar la moment nu mai prinzi faza unde-i nou si unde-i vechi. Se construieşte totul peste noapte, şi imediat se da de vechi. În cel mai bun caz undeva mărunt va fi scris ca sunt reproduceri. Ei, dar cum ei nu prea păstrători, şi grijulii, peste 10-20 ani şi astea construite azi vor arata suficient de antic şi atunci şi inscripţia măruntă va fi aruncată.
A fost o distracţie plăcută. Cel puţin o dată merită de ajuns pe acolo.
24 iun. 2009
I am back
OK, am disparut pentru ceva timp nu din cauza ca blogul se va inchide. Curent am revenit dintr-o deplasare din China, despre care curand poate scriu un post.
Keep in touch.
Keep in touch.
1 iun. 2009
GM - bang, bang, the baby's shutting down
După mult chin si durere, astăzi legendara companie General Motors (GM) îşi anunţă falimentul. (vezi si retrospectiva crizei financiare pentru Marea Troica. Era mai mult decât clar că orice încercare de a salva cadavrul este o încercare proasta si contra-intuitivă din partea guvernului. Bailout? Give me a break! Intr-o piaţa libera (gen capitalista) nu poate o companie sa existe până la infinit când îşi plăteşte muncitorii de doua ori mai mult decât concurenţii săi şi totodată face produse de doua ori mai proaste.
Da, maşinile lor sunt proaste, comparativ cu cele japoneze sau europene. Fără a citi super recenzii de la specialişti auto, mergând la auto-show şi urcând intr-un camion GM înţelegeai cu câţi ani au rămas in spate.
Impotenţii de la sindicate tot o să sugă laba in continuare, cerând beneficii infinite pentru "clasa muncitoare." Sindicatele sunt bune când au limită.
Intr-un cuvânt, piaţa şi-a făcut treaba. If you begin to love sucking, you suck deeper and forever. Acum rămâne să vedem Who is next?
Da, maşinile lor sunt proaste, comparativ cu cele japoneze sau europene. Fără a citi super recenzii de la specialişti auto, mergând la auto-show şi urcând intr-un camion GM înţelegeai cu câţi ani au rămas in spate.
Impotenţii de la sindicate tot o să sugă laba in continuare, cerând beneficii infinite pentru "clasa muncitoare." Sindicatele sunt bune când au limită.
Intr-un cuvânt, piaţa şi-a făcut treaba. If you begin to love sucking, you suck deeper and forever. Acum rămâne să vedem Who is next?
22 mai 2009
A Programer Motto
mi-am amintit de "the best programmer motto":
daca o programa lucreaza la prima compilare la sigur undeva este vre-o gresala
Daca aveti un prieten programator si dorinti un pic de has si veselie, puneti undeva pe la mijloc unui cod de cateva mii de randuri o impartire la zero. Garantat multe fwords pentru cateva ore :)
Exemplu.
in loc de: DomIntRateMid[t] = (DomIntRateBor[t] + DomIntRateDep[t]) / 2.0;
punem: DomIntRateMid[t] = (DomIntRateBor[t] + DomIntRateDep[t]) / 2/0;
daca o programa lucreaza la prima compilare la sigur undeva este vre-o gresala
Daca aveti un prieten programator si dorinti un pic de has si veselie, puneti undeva pe la mijloc unui cod de cateva mii de randuri o impartire la zero. Garantat multe fwords pentru cateva ore :)
Exemplu.
in loc de: DomIntRateMid[t] = (DomIntRateBor[t] + DomIntRateDep[t]) / 2.0;
punem: DomIntRateMid[t] = (DomIntRateBor[t] + DomIntRateDep[t]) / 2/0;
14 mai 2009
Intel - un nou Microsoft
13 Mai, 2009, Intel Corporation (INTC:Nasdaq) a inhatat o amenda de $1.45 miliarde de la UE, in uram procesului anti-monopol, similar cu procesul de acum cativa ani contra Microsoft. Interesant ca actiunele INTC nu au cazut:
Prev Close - 15.21, Today Close - 15.13.
Nu prea am inteles ce nu le-a placut celor de la UE, si cum definesc ei monopol si lupta contra monopolului, dar cert una, pentru AMD e bucurie. Interesant, in Moldova ce fel de monopol avem?
Prev Close - 15.21, Today Close - 15.13.
Nu prea am inteles ce nu le-a placut celor de la UE, si cum definesc ei monopol si lupta contra monopolului, dar cert una, pentru AMD e bucurie. Interesant, in Moldova ce fel de monopol avem?
4 mai 2009
Economia US - strong leverage
De regula nu-mi place sa fac postari cu linkuri spre niste noutati, fara a aduga ceva de la mine. Dar, asta chiar merita o postare separata. Ceva intermediar intre economie si finante.
How Deep a Hole Has the U.S. Dug for Itself?
pointed by Larry (good points as usually).
How Deep a Hole Has the U.S. Dug for Itself?
pointed by Larry (good points as usually).
3 mai 2009
Alegerea Preşedintelui – un contract financiar swap
Se vorbeşte mult despre votul 61 pentru alegerea Preşedintelui ţarii, votul iuda, votul logic, votul kamikadze. Nu contează cum îl numim, oricum jocul politic este clar. Comuniştilor le-ar trebui acest vot din pământ, excepţie fiind dorinţa de a se mai juca de-a alegerile şi Ceapaev. Alegerile repetate pare o mişcare absolut stupidă pentru comunişti, deci vor găsi ei votul respectiv. Pentru opoziţie lucrurile sunt mai complicate. Conform declaraţiilor pre-post-electorale, votul decisiv nu ar trebui să vină de la ei, care implică alegeri repetate. Nu-i clar dacă acest scenariu este convenabil opoziţiei, dar ar fi unul logic. Declaraţia deschisă că votează un preşedinte comunist este echivalentă cu o sinucidere adevărată pentru liderii partidului (vezi roşca şi ppcd), iarăşi scenariu puţin probabil. Dar, nu uităm că votul va fi unul închis. Atât timp cât opoziţia merge la vot, totul devine limpede şi clar.
În esenţă, comuniştii propun să cumpere votul şi cineva din opoziţie accepta această propunere. Un contract clasic de tip swap.
Orice contract are preţ!
În primul rând, comuniştii ar fi naivi dacă vor cumpăra doar un singur vot. Pentru siguranţă vor cumpăra 3-5 voturi (just in case). La urma urmei contractul nu-i trecut prin bursă, deci nimeni nu garantează că una dintre părţi nu fa da faliment (counterparty risk). În al doilea rând, cumpără contract ieftin. Vor fi naivi să-i propună contract lui Dorin sau Vlad. Nu că nu există preţ pentru contractul dat, doar că este mai scump şi cu risc mai mare. Ăştea au planuri mari pentru politică, deci preţul curent are valoare cu mult mai mare decât să zicem al candidatului numărul 9 sau 13 (habar nu am cine-i). La fel, Dorin şi Vlad pot să-şi permită să tragă o ţeapă (risk). Şi vă rog, nu-mi spuneţi de patriotism, mai bine mort decât cu comuniştii, şi alt bullshit. Vorbim despre politică, în plus de politică in Moldova. În final preţul contractului respectiv va fi variabil, la fel cum două persoane diferite pot obţine rate bancare de împrumut diferite sau salarii diferite pentru aceeaşi muncă. Cum va fi efectuată această tranzacţie financiaro-politică este doar un detaliu tehnic: numerar, post administrativ, favori etc.Oricum va fi cu mult mai ieftin şi mai puţin dureros decât să se facă alegeri repetate.
In concluzie
Dacă opoziţia boicotează votarea (bănuiesc că legitim pot s-o facă, cel mai probabil că nu avem preşedinte nou, cu excepţia cazului în care totuşi se găseşte acel cumpărător-kamikadze. Dacă opoziţia întră în „butka de votare”, cu o probabilitate de 99% preşedintele va fi ales. Interesant că în dependenţă de aceste două scenarii, preţul contractului variază enorm (câteva zeci de ori?). Dar să nu ne facem griji, la acest capitol politicienii moldoveni sunt profesori mari, şi vor determina cu exactitate preţul.
În plus, dacă opoziţia hotărăşte că ar fi mai bine pentru ţară, viitor, economie şi stabilitate totuşi să voteze un preşedinte comunist, nici nu trebuie să anunţe despre aceasta. Este mai mult decât suficient doar să meargă la votare.
PS: am organizat o mini votare pe pagina centrală, aşa că welcome cu părerea.
UPD 4 Mai, 2009.
Între timp Sorin Hadârcă propune o alta abordare a problemei prin intermediul Teoriei Jocurilor. Formalizarea idei este continuata de in blogul Analize False. O idee interesantă şi bine abordată, ce-i drept eu nu prea văd de ce acest model ar fi valabil. Prea mulţi factori importanţi ca să fie redusă doar la doi jucători. Mai ales ca nu-i joc simetric, si preferinţele sunt foarte diferite. Tocmai de asta contractele SWAP şi derivatele lor nu-s analizate ca un Joc şi nu prea este aplicabilă teoria Nash.
În esenţă, comuniştii propun să cumpere votul şi cineva din opoziţie accepta această propunere. Un contract clasic de tip swap.
Swap (finanţe) – contract de schimbare a unei hârtii de valori prin alta.
Pentru ce-i mai perverşi a se vedea şi Swap (a.k.a. Swinging)
Orice contract are preţ!
În primul rând, comuniştii ar fi naivi dacă vor cumpăra doar un singur vot. Pentru siguranţă vor cumpăra 3-5 voturi (just in case). La urma urmei contractul nu-i trecut prin bursă, deci nimeni nu garantează că una dintre părţi nu fa da faliment (counterparty risk). În al doilea rând, cumpără contract ieftin. Vor fi naivi să-i propună contract lui Dorin sau Vlad. Nu că nu există preţ pentru contractul dat, doar că este mai scump şi cu risc mai mare. Ăştea au planuri mari pentru politică, deci preţul curent are valoare cu mult mai mare decât să zicem al candidatului numărul 9 sau 13 (habar nu am cine-i). La fel, Dorin şi Vlad pot să-şi permită să tragă o ţeapă (risk). Şi vă rog, nu-mi spuneţi de patriotism, mai bine mort decât cu comuniştii, şi alt bullshit. Vorbim despre politică, în plus de politică in Moldova. În final preţul contractului respectiv va fi variabil, la fel cum două persoane diferite pot obţine rate bancare de împrumut diferite sau salarii diferite pentru aceeaşi muncă. Cum va fi efectuată această tranzacţie financiaro-politică este doar un detaliu tehnic: numerar, post administrativ, favori etc.Oricum va fi cu mult mai ieftin şi mai puţin dureros decât să se facă alegeri repetate.
In concluzie
Dacă opoziţia boicotează votarea (bănuiesc că legitim pot s-o facă, cel mai probabil că nu avem preşedinte nou, cu excepţia cazului în care totuşi se găseşte acel cumpărător-kamikadze. Dacă opoziţia întră în „butka de votare”, cu o probabilitate de 99% preşedintele va fi ales. Interesant că în dependenţă de aceste două scenarii, preţul contractului variază enorm (câteva zeci de ori?). Dar să nu ne facem griji, la acest capitol politicienii moldoveni sunt profesori mari, şi vor determina cu exactitate preţul.
În plus, dacă opoziţia hotărăşte că ar fi mai bine pentru ţară, viitor, economie şi stabilitate totuşi să voteze un preşedinte comunist, nici nu trebuie să anunţe despre aceasta. Este mai mult decât suficient doar să meargă la votare.
PS: am organizat o mini votare pe pagina centrală, aşa că welcome cu părerea.
UPD 4 Mai, 2009.
Între timp Sorin Hadârcă propune o alta abordare a problemei prin intermediul Teoriei Jocurilor. Formalizarea idei este continuata de in blogul Analize False. O idee interesantă şi bine abordată, ce-i drept eu nu prea văd de ce acest model ar fi valabil. Prea mulţi factori importanţi ca să fie redusă doar la doi jucători. Mai ales ca nu-i joc simetric, si preferinţele sunt foarte diferite. Tocmai de asta contractele SWAP şi derivatele lor nu-s analizate ca un Joc şi nu prea este aplicabilă teoria Nash.
30 apr. 2009
Pet'ka, Vaslivanici si alti moldoveni
pe bune, vreau să cred că politica in Moldova este un joc complex, dar tot mai mult şi mai mult văd doar Chapaev. Politicienilor si analiştilor pentru antrenament. Eu m-am distrat cu plăcere.
Se vorbeşte despre un potenţial Iuda. I bet you guys, we will have several of them.
27 apr. 2009
New Math - formulele vietii
via Freaconomics blog: o serie de formule ale vietii, unele suficient de hazlii, prezentate de Craig Damrauer, New Math.
Cateva favorite:
prognoza meteo - actual la clima din Chicago, unde pronosticul meteo esta rau sub 30%
Arta Moderna - exact!
Cateva favorite:
prognoza meteo - actual la clima din Chicago, unde pronosticul meteo esta rau sub 30%
Arta Moderna - exact!
likbez: CDO
CDO - Collateralized Debt Obligation
Una ditre cele mai clare explicatii despre CDO si de ce un numar mic de falimentari in sectorul ipotecar au dus la criza financiara mondiala.
soursa: the economist, march 2009.
Una ditre cele mai clare explicatii despre CDO si de ce un numar mic de falimentari in sectorul ipotecar au dus la criza financiara mondiala.
soursa: the economist, march 2009.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
