Alegerea Preşedintelui – un contract financiar swap

Se vorbeşte mult despre votul 61 pentru alegerea Preşedintelui ţarii, votul iuda, votul logic, votul kamikadze. Nu contează cum îl numim, oricum jocul politic este clar. Comuniştilor le-ar trebui acest vot din pământ, excepţie fiind dorinţa de a se mai juca de-a alegerile şi Ceapaev. Alegerile repetate pare o mişcare absolut stupidă pentru comunişti, deci vor găsi ei votul respectiv. Pentru opoziţie lucrurile sunt mai complicate. Conform declaraţiilor pre-post-electorale, votul decisiv nu ar trebui să vină de la ei, care implică alegeri repetate. Nu-i clar dacă acest scenariu este convenabil opoziţiei, dar ar fi unul logic. Declaraţia deschisă că votează un preşedinte comunist este echivalentă cu o sinucidere adevărată pentru liderii partidului (vezi roşca şi ppcd), iarăşi scenariu puţin probabil. Dar, nu uităm că votul va fi unul închis. Atât timp cât opoziţia merge la vot, totul devine limpede şi clar.

În esenţă, comuniştii propun să cumpere votul şi cineva din opoziţie accepta această propunere. Un contract clasic de tip swap.

Swap (finanţe) – contract de schimbare a unei hârtii de valori prin alta.
Pentru ce-i mai perverşi a se vedea şi Swap (a.k.a. Swinging)

Orice contract are preţ!
În primul rând, comuniştii ar fi naivi dacă vor cumpăra doar un singur vot. Pentru siguranţă vor cumpăra 3-5 voturi (just in case). La urma urmei contractul nu-i trecut prin bursă, deci nimeni nu garantează că una dintre părţi nu fa da faliment (counterparty risk). În al doilea rând, cumpără contract ieftin. Vor fi naivi să-i propună contract lui Dorin sau Vlad. Nu că nu există preţ pentru contractul dat, doar că este mai scump şi cu risc mai mare. Ăştea au planuri mari pentru politică, deci preţul curent are valoare cu mult mai mare decât să zicem al candidatului numărul 9 sau 13 (habar nu am cine-i). La fel, Dorin şi Vlad pot să-şi permită să tragă o ţeapă (risk). Şi vă rog, nu-mi spuneţi de patriotism, mai bine mort decât cu comuniştii, şi alt bullshit. Vorbim despre politică, în plus de politică in Moldova. În final preţul contractului respectiv va fi variabil, la fel cum două persoane diferite pot obţine rate bancare de împrumut diferite sau salarii diferite pentru aceeaşi muncă. Cum va fi efectuată această tranzacţie financiaro-politică este doar un detaliu tehnic: numerar, post administrativ, favori etc.Oricum va fi cu mult mai ieftin şi mai puţin dureros decât să se facă alegeri repetate.

In concluzie
Dacă opoziţia boicotează votarea (bănuiesc că legitim pot s-o facă, cel mai probabil că nu avem preşedinte nou, cu excepţia cazului în care totuşi se găseşte acel cumpărător-kamikadze. Dacă opoziţia întră în „butka de votare”, cu o probabilitate de 99% preşedintele va fi ales. Interesant că în dependenţă de aceste două scenarii, preţul contractului variază enorm (câteva zeci de ori?). Dar să nu ne facem griji, la acest capitol politicienii moldoveni sunt profesori mari, şi vor determina cu exactitate preţul.
În plus, dacă opoziţia hotărăşte că ar fi mai bine pentru ţară, viitor, economie şi stabilitate totuşi să voteze un preşedinte comunist, nici nu trebuie să anunţe despre aceasta. Este mai mult decât suficient doar să meargă la votare.

PS: am organizat o mini votare pe pagina centrală, aşa că welcome cu părerea.

UPD 4 Mai, 2009.
Între timp Sorin Hadârcă propune o alta abordare a problemei prin intermediul Teoriei Jocurilor. Formalizarea idei este continuata de in blogul Analize False. O idee interesantă şi bine abordată, ce-i drept eu nu prea văd de ce acest model ar fi valabil. Prea mulţi factori importanţi ca să fie redusă doar la doi jucători. Mai ales ca nu-i joc simetric, si preferinţele sunt foarte diferite. Tocmai de asta contractele SWAP şi derivatele lor nu-s analizate ca un Joc şi nu prea este aplicabilă teoria Nash.