96th

copyright © AlphaMaster

Eu zic că merită de chinuit in "zagnivaiushii kapitalism" când ştii că ai posibilitatea de a lua un cocktail la etajul 96.

tennis

până a ajunge în state tenisul de câmp îmi era doar in vis de pe ecranele tv. Era scump. Aşi spune extrem de scump să închiriezi un teren. În mare măsură era sportul "majorilor" (aka kopkii de bani gata). Jucam baschet miercuri seara, având acces gratis la o sală de sport, ei şi înălţimea de 186. Am ajuns în state. A durat mult timp până am crezut în ce vedeam. Terene de tenis şi câmpuri de baschet practic în fiecare cartier. Gratis, pentru toţi, construite şi întreţinute de pe taxele locale. Repet, gratis, cu iluminare până la 10 seara, cu plase, cu acoperire cuvenită, nu beton. Eram ocupat, dar oricum găseam timp să merg să arunc mingea la coş. Mergeam cu nişte amici români să mai jucăm şi sâmbăta, dar era plictisitor, pierdeam de la localnicii coloraţi ca nişte copii. La primul Crăciun am primit cadou o rachetă de tenis, apoi am luat o clasă. Am înţeles că este cu mult mai greu să joci decât pare. Ca şi cu alte sporturi care le mai practic, am început să privesc unele meciuri de tenis cu mai multă admirare. Apropo, studenţii de pe la universităţile americane, ca şi in MD, sunt obligaţi să ia câteva clase de educaţia fizică. Doar că ele sunt specializate (tennis 101, swiming 101 etc) şi nu de uz general şi absolut plictisitoare ca în MD. Deja în Chicago am descoperit că iarna city face şi patenuare, iarăşi gratis, iarăşi la colţul casei. Credeam că copilăria de pe malul lacului s-a terminat odată cu plecarea la facultate şi cu împărţirea patinelor la veri. Dar nu, mi-am cumpărat patine şi crosă, am jucat hockey ca pe timpurile când aveam 10 ani. Terenele sunt pline seara, în mare măsură cu tineret. După câteva săptămâni în Moldova, pare ciudat că lumea (read tineretul) joaca seara baschet, voley, tenis, fotbal (da, socer if you want) şi nu stau cu pipa în bod la o terasă mai şmecheră pe banii trimişi de părinţi din italia.

Ah da, eu doar vroiam să spun că mă uit cu plăcere la meciurile jucate de Federer. He is the best, indiferent de ratingul actual! Ce face el este peste capacităţile umane, I would say.

iEmpire

Eu stau pe gânduri dacă sa-mi iau sau ba un iPad de la job. După câte spuneam anterior, este practic doar un reader, bunicel şi nu-i comp. Defapt Steve nici nu l-a numit tablet, doar labereii după iFignele cred ca este un tablet. Oricum, nu-i pe asta...

Eu urăsc AAPL tot mai mult şi mai mult. Marazmul de a nu utiliza un alt provider gsm decât alâ oficial mă depăşeşte. Vară, din greşala am făcut update la OS cu o zi de a ajunge în MD. Nu aveam chef şi timp să caut specialiştii moldoveni ca "sa-l dreaga". Până a apărut jailbreakul deja era târziu. Printre altele, tipul de la JailBreakMe îi tare maladetz. Doar un singur slide pe ecran şi bingo, iFigneau ii ruptă. Încă un pas (două apăsări de butoane) şi baga orice SIM card. Ca să fie clar, eu sunt cu toate mâinile şi piciorelele pentru respectarea dreptului de autor, copyright etc dar cu Apple chiar nu înţeleg care-i faza, şi de care puii mei copyright vorbesc când îmi interzic să-l utilizez câteva zile in MD fără a rupe contractul cu f.. ATT (între timp plătind din plin contul att).

Şi asta nu-i tot, steve depăşeşte chiar toate măsurile. Cică dacă văd ca i-am făcut nu ştiu ce (jailbraek şi unlocking inclusiv), apu gata, îl blochează ăia de la AAPL dacă vor. WTF să-mi explice cineva, va rog desigur.

Deamu nu ştiu cum să-mi conving morala, că să-mi ridic ipadul.

The Alchemists ...

Postare asta sta la mine în cap de mai bine de juma de an, doar că nu aveam timp s-o pun pe hârtie-ecran. La provocarea lui Larry spun câteva cuvinte despre o carte şi un film.

Cartea The Quants: How a New Breed of Math Whizzes Conquered Wall Street and Nearly Destroyed It. Dacă vreţi să vă faceţi o impresie absolut greşită despre ce este şi ce înseamnă a fi quant, apoi citiţi-o. Pe lângă faptul că conţine o sumedenie de inexactităţi (date greşite, nume inexacte), oricum cea mai mare gafă este confundarea noţiunii de Quant. Clar ca autorul habar nu are ce se întâmplă în lumea reală. Autorul este ferm convins că tot ce fac quantii este căutarea arbitrajului şi a algoritmului perfect de a târgui pe piaţa financiară în mod automatizat fără pierderi. Greşit! Sortul de quanti despre care vorbeşte tipul este minor, sai mai bine spus căutarea arbitrajului este partea minoră din tot ce face un adevărat quant. Eu aşi spune ca "hunting for arbitrage" este mai mult un hobby. Buna parte a timpului un quant face modelare, care implică determinarea preţului şi hedgengului, masurarea riskului etc. Da, tot mai populare devin algo-stat trading-ul, si high frequency trading (HFT) dar oricum, până a echivala asta cu "to be a quant" este mult. Defapt, era şi de aşteptat după ce am aflat despre cine este vorba in carte, şi de către cine este inspirată istoria. Aceleaşi personaje super cunoscute, arogante, şi pline de pafos, care demult au devenit pur şi simplu plictisitori. Nu dau nume, şi nici nu comentez prea mult pe sama lor, doar una: tipii respectivi de o buna bucată de timp tot ce fac este pr agresiv. Deţin o scoală de quanti, la care culmea(!) învaţă lumea aceleaşi metode şi modele vechi pe care le critică in interviuri, bloguri şi cărţi, doar că costă de câteva ori mai mult decât la top schools.

Filmul - cam aceaşi situaţie ca şi cartea. Chestii de genul "preţ neliniar" şi alt BS noi am auzit mult. Iarăşi pentru publicul larg poate şi sună cool şi inovativ, pentru speţ lucrurile sunt evidente. Eu ştiu una, dacă eşti aşa de dur, apoi adă şi soluţii la problemele respective. Repet, toată lumea normală la cap ştie de toate aceste artifacte. Ce nu se ştie sunt soluţiile.

În final, citiţi, priviţi, dar nu luaţi aproape de suflet. Pe departe nu quanţii au fost âia care au creat criza financiara. Repet, toată criza a fost un lanţ lung, lung de evenimente, pornind de la legislaţia despre mortgages, până la de-regularizarea peţii hârtiilor de valori din sectorul credit risk (cds, cdo, lcdo etc). Quantii erau doar o piesă mărunta in toată afacerea.

ps1: ciudat ca unul dintre personaje este omul care a scris My Life as A Quant
ps2: Ţinem seamă, nici unul dintre persoanele pomenite mai sus nu afost prezent la Evenimentul la care se întâlnesc "real quanti", inclusivi "head of quant group" de la bancile majore.